Programări telefonice
Poveste terapeutică - Aripile Anei
Odată, demult, demult... într-o lume îndepărtată, locuită de oameni și ființe magice, trăia o tânără prințesă numită Ana.
Cu toate că Ana era cunoscută în satul său pentru inima ei mare și dorința arzătoare de a ajuta orice suflet în nevoie, în adâncul ființei sale se ascundeau multe îndoieli.
Ana își dorea foarte mult să poată zbura, dar aceste îndoieli nu-i dădeau voie nici măcar să încerce.
Acestea nu erau îndoieli obișnuite, ci mai degrabă vrăji nevăzute ce o împiedicau pe Ana să își desfășoare pe deplin aripile luminoase.
Într-o zi, în timp ce se plimba prin pădurea veche care mărginea satul, Ana întâlni o ființă strălucitoare, care părea să fie făcută din lumină și stele. Era un spirit al pădurii, un paznic al naturii și al echilibrului.
Spiritul, văzând tristețea din ochii Anei, îi vorbi cu o voce blândă:
"- Draga mea, vraja care te ține legată a fost pusă de o creatură mistică ce trăiește în inima pădurii. Mergi degrabă și vorbește cu ea, pentru că doar așa vei putea să îți eliberezi aripile și să zbori..."
Ana își luă inima în dinți și porni în căutarea creaturii mistice. Odată ajunsă în fața ei, creatura îi vorbi Anei cu o voce caldă:
"- Știu de ce ai venit, prințesă Ana. Îți voi lua vraja magică, dar pentru asta trebuie să treci trei probe."
Prima probă a constat în traversarea unui râu vijelios, ale cărui ape tulburi și repezi amenințau să o doboare la fiecare pas.
A doua probă a fost să ajute un animal rănit, un mic pui de căprioară prins într-o capcană, pe care Ana l-a eliberat cu grijă și compasiune.
Iar ultima probă a fost urcarea pe un munte abrupt, unde Ana a trebuit să-și învingă teama de înălțime și să-și folosească toată forța pentru a ajunge în vârf.
Ana învăță să le înfrunte pe toate cu curaj și înțelegere profundă. Ea deveni astfel mult mai încrezătoare.
Odată ce Ana trecu și de ultima probă, creatura mistică îi zâmbi cu bucurie și, cu o mișcare blândă a capului, îi ridică vraja.
Ana simți cum o căldură plăcută îi cuprinde inima, iar pădurea părea să răsufle ușurată, cu frunzele foșnind încet în adierea vântului.
Ana își desfăcu aripile strălucitoare și, pentru prima dată, se înălță în zbor.
Privind de sus lumea sa, Ana înțelese că de fapt nu vraja era cea care o ținuse atâția ani pe Pământ și că magia de a zbura se aflase dintotdeauna în lăuntrul ei
Cu această înțelegere profundă, se apropie în zbor tot mai mult de Lună, simțind cum razele blânde îi mângâie capul, iar energia liniștită și pură a acesteia se reflectă ca o oglindă a sufletului său.
În acel moment, Ana simți o pace interioară deosebită, ca și cum toate fricile și îndoielile ei s-ar fi risipit în lumina argintie a Lunii.
În acel moment, își dădu seama că nu a fost doar un simplu vis. Își așeză cu grijă pana aurie între paginile jurnalului său și, cu un zâmbet plin de speranță, păși în noua zi.
Dintr-o dată, Ana deschise ochii și se trezi în patul său, cu razele blânde ale dimineții mângâindu-i fața.
Lângă ea, pe noptieră, observă o pană aurie strălucitoare, care parcă era desprinsă din aripile unui înger. Zâmbind, Ana luă pana și o privi cu atenție.
Sfârșit
Constanța, Romania
+40 728 817 230
© 2025 - Lotus Mind
Toate drepturile rezervate